„Legea Suveranității – Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român” este un proiect legislativ lansat în dezbatere publică prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 925 din 28 septembrie 2021. Propunerile de modificare a legislației de mediu și a Codului Silvic sunt propuneri demagogice și populiste, care nu vizează problemele reale ale sectorului pădure-lemn, iar potențialele efecte ale acestor măsuri ar fi negative. Asociația Industriei Lemnului – Prolemn invită la dezbatere rațională, bazată pe argumente științifice, pentru clarificarea situației de fapt și dezvăluirea celor mai bune soluții pentru protejarea pădurilor României și a potențialului acestora de mediu, economic și social.
Promovată ca inițiativă cetățenească cu susținerea anumitor trusturi media și formatori de opinie, inițiativa publicată în Monitorul Oficial nr. 925 din 28 septembrie 2021 (disponibilă aici) propune în Capitolul II „Măsuri ecologice pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român” care nu sunt absolut deloc fundamentate pe fapte și nu pot fi susținute prin argumente.
Propunerea legislativă stipulează, pe scurt, interzicerea pentru o perioadă de 100 de ani a exporturilor de „masă lemnoasă neprelucrată” și a „defrișărilor și tăierilor rase” indiferent de motivația ecologică a acestora.
Asociația Industriei Lemnului – Prolemn consideră că măsurile propuse în art. 14 și 15 ale inițiativei menționate au un evident caracter populist și demagogic, dezvăluit inclusiv de utilizarea incorectă a termenilor tehnici precum „defrișare.”
Dacă vrem ca lemnul românesc să rămână în țară, singura soluție reală este dezvoltarea capacităților de prelucrare ale sectorului industrial prin politici publice cu efect real, care să aprecieze la adevărata sa dimensiune potențialul enorm pe care îl deține sectorul pădure-lemn pentru combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea socială și economică a țării. Interdicțiile cu motivații demagogice și populiste riscă să afecteze grav acest sector.
Interzicerea exportului de buștean (art. 14^1) este o măsură populistă și fără efecte reale
Exportul extracomunitar de buștean este deja interzis prin modificarea Codului Silvic în vigoare de la 1 ianuarie 2021. După primele luni de aplicare deja s-a dovedit o măsură populistă. Exporturile de buștean ale României sunt absolut insignifiante, de ordinul zecilor de mii de metri cubi, comparativ cu importurile masive, care se cifrează în ultimii ani la valori de aproximativ 3 milioane de metri cubi echivalent lemn rotund.
Efectiv România este un mare importator de materiale lemnoase, nicidecum un exportator.
În același timp, interdicția exportului extracomunitar este extrem de ușor de ocolit atâta timp cât această măsură nu este generalizată la nivelul spațiului economic european. Companiile care au dorit să continue livrări de buștean în afara SEE au mers pe varianta exporturilor intracomunitare (în special în Bulgaria), urmate de exporturi din țările respective către destinațiile finale.
Interzicerea exportului de cherestea (art. 14^1) este o falsă măsură ce afectează economia națională
În totalul exporturilor industriei lemnului din România, exporturile de cherestea au o pondere valorică relativ mică, de aproximativ 16-18%, iar cantitativ 7-800.000 de metri cubi anual dintr-o producție totală de cherestea foioase și rășinoase de peste 5 milioane de metri cubi. Evident, după cum am arătat mai sus, aceste exporturi sunt contrabalansate de volumele mult mai mari de lemn neprelucrat care intră în țara noastră – 1,8-2 milioane de metri cubi de buștean pe an.
Evident, este dificil dacă nu chiar imposibil de diferențiat între cheresteaua provenită din resursă locală sau din buștean importat, pentru a putea menține în țară doarprodusele din material lemnos autohton.
Oprirea exporturilor de cherestea ar bloca circuitul de prelucrare pentru întreg volumul de materiale lemnoase importate, mult mai mare cantitativ și valoric. Această resursă importată parcurge cicluri complexe și complete de prelucrare. Din buștean rezultă cherestea, produse profilate, îmbinate sau încleiate din cherestea, panouri masive sau tehnice (PAL, OSB, MDF, HDF), peleți, energie din biomasă, și mai apoi produse finite pentru industria construcțiilor sau a mobilei – aceasta din urmă fiind un segment extrem de dinamic și important pentru balanța de comerț exterior a României.
Orice intervenție nefundamentată în acest lanț complex de prelucrare a lemnului riscă să afecteze grav un sector important al economiei naționale, cu o cifră de afaceri de peste 7,36 miliarde de Euro în 2020, care susține peste 140.000 de locuri de muncă și contribuie cu 3,4% la formarea PIB.
Interzicerea tăierilor rase (art. 15) înseamnă scăderea capacității de regenerare a pădurilor
Contrar opiniei publice, provenite din lipsa de cunoștințe specifice din domeniul silviculturii, tăierile rase sunt extrem de reduse în România, limitate la minim, iar acolo unde se execută sunt necesare pentru regenerarea pădurilor.
Pentru anumite specii (molid, plop, salcâm), care ocupă suprafețe importante din fondul forestier național, tăierile rase sunt singura soluție tehnică de regenerare a pădurilor. Interzicerea acestora ar însemna efectiv despădurirea unor suprafețe enorme, inclusiv în zone vulnerabile din punct de vedere climatic, cum avem în sudul Olteniei. Pe acele suprafețe cu risc de deșertificare, culturile succesive de salcâm sunt singura șansă pentru stabilizarea solurilor și protejarea zonelor agricole și a habitatelor umane și animale.
De altfel, ponderea tăierilor rase în România este foarte redusă (sub 10%), fiind deja strict reglementată și limitată la suprafețe de maxim 3 hectare.