Ce înseamnă noul Cod Silvic pentru sectorul pădure-industrii bazate pe lemn?

Un sumar al celor mai importante puncte pe care le dezvoltăm și exemplificăm în continuare. Apelăm la îngăduința cititorilor pentru a urmări până la final demonstrațiile și analiza de impact al unui act normativ major. Așadar, avem:

1. Oportunități ratate:

• Oportunitatea de a stabili măsuri concrete pentru promovarea utilizării lemnului. În Europa, construcțiile din lemn au crescut ca pondere în ultimii ani de la 15 la 22 %. În România, reprezintă sub 1 %.
• Energia termică din biomasă este considerată în afară regina energiilor regenerabile. În România ratăm valorificarea biomasei într-un mod eficient, prioritizăm utilizarea lemnului de foc direct de la pădure, adesea nesortat.
• Cvasitotalitatea țărilor europene compensează în mod real restricțiile impuse proprietarilor de păduri prin includerea proprietăților lor în arii protejate prin fonduri europene. România impune restricții fără a acorda compensații de cele mai multe ori, iar când acordă ceva o face din fonduri naționale, în ciuda crizei bugetare!
• Prin Codul Silvic, România ratează oportunitatea finanțării private a domeniului pădurilor-industriilor bazat pe lemn în baza cadrului european privind certificarea fixării carbonului. În România totul este obligatoriu, nimic nu poate fi asumat voluntar pentru a respecta principiul adiționalității!
• Este ratată oportunitatea ca folosința forestieră a terenurilor să devină atractivă economic, singura modalitate prin care proprietarii de pârloage sau pășuni pe care se extinde natural vegetația forestieră să își dorească folosința terenurilor ca pădure.

2. Reforme necesare ratate:

• Simplificarea evaluării de mediu a amenajamentelor silvice.
• Reforma tranziției la lemn fasonat. Nu se poate menține sistemul evaluării masei lemnoase cu ciocane silvice și pază gestionară a pădurilor, specifice valorificării masei lemnoase pe picior, și să stabilim ținte nefezabile de vânzare a 70 % din masa lemnoasă sub formă fasonată.
• Legat de modul de valorificare a masei lemnoase este și problematica certificării provenienței legale a lemnului. În loc să asigure printr-un sistem de valorificare simplu, la prima punere pe piață, că masa lemnoasă provine din limitele legal autorizate și a fost plătită, Codul Silvic menține sistemul indirect de control al provenienței prin verificare scriptică în timpul transportului materialelor lemnoase și pe tot lanțul de valorificare până în industria mobilei, un sistem care s-a dovedit ineficient, birocratic și cu inducerea de costuri administrative.

3. Suprareglementare accentuată în noul Cod Silvic

• Noul Codului Silvic este și mai complicat, neclar și stufos decât precedentul: are 166 de articole, față de 106 articole. Pentru a fi aplicabil, are nevoie de peste 30 de acte normative subsecvente. Nici pentru precedentul Cod Silvic nu s-a reușit să se emită decât mai puțin de 30 % din legislația de aplicare subsecventă.

Este foarte important să reamintim că toate aceste teme au fost analizate și expuse pe tot parcursul dezbaterii pe proiectul Codului Silvic de către organizațiile din sectorul pădure-industrii bazate pe lemn.

Ultima ocazie de prezentare a acestor argumente și fapte a fost joi, 12 decembrie, la Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi, organizat de Comunitatea Foresterilor – Fordaq și Asociația Industriei de Prelucrare a Lemnului – Prolemn.

1. Oportunități: A construi din lemn este un omagiu adus naturii

În Europa, câștigă teren conceptele Bauhaus – Valul verde al renovării în sectorul rezidențial și Mass Timber Construction – construcții masive din lemn, spectaculoase ca arhitectură, solide ca structură dar în același timp ușoare. Construcțiile din lemn au crescut spectaculos ca pondere în Europa, ajungând să reprezinte 22 % din construcții. În România, suntem undeva la sub 1 % construcții din lemn. 

În Europa, energia termică produsă pe bază de biomasă este considerată regina energiilor regenerabile: este cea mai ieftină, verde, bazată pe o resursă locală, disponibilă când este nevoie de ea. Politicile încurajează in multe țări europene, prin programe de instalare a centralelor pe peleți, utilizarea peleților, cu randamente energetice duble față de utilizarea lemnului de foc în sobe ineficiente. În plus, peleții sunt obținuți din rumeguș rezultat din industria de prelucrare a lemnului. Se respectă principiul utilizării lemnului în cascadă: prima dată folosim lemnul bun pentru industrie în industrie, pentru energie din biomasă prioritar folosim deșeurile de lemn din prelucrarea primară, sub formă de tocătură sau peleți. În România, este exact pe dos. Prioritizăm consumul de lemn de foc din lemn brut, adesea nesortat! Producem peste 600.000 tone de peleți anual în România, resursă energetică foarte valoroasă în criza energetică cu prețurile maximale pe care le experimentăm azi, resursă din care România exportă 400.000 tone de peleți anual. Suficient ca să încălzim 150-200.000 case anual!

În Europa, cvasitotalitatea țărilor compensează restricțiile impuse proprietarilor de păduri prin includerea proprietăților lor în arii protejate din fonduri europene. În România, pentru cele 52 % din păduri incluse în ariile protejate Natura 2000 conform legislației europene, nu există nici o compensație. Iar puținele compensații, pentru pădurile incluse în zonele de protecție integrală – categorie funcțională T1 și T2 – prin amenajamentele silvice, se acordă din fonduri naționale în România! Anul trecut nu a existat reglementare pentru acordarea compensațiilor, anul acesta nu s-au acordat până în prezent pentru că nu sunt bani la buget! 

Recent, Europa a aprobat cadrul de certificare la nivelul UE pentru îndepărtarea permanentă a carbonului, agricultura carbon-smart și stocarea carbonului în produse, regulament ce facilitează certificarea sechestrării carbonului în soluri și păduri, precum și în produse cu durată lungă de viață, cum ar fi materialele de construcții pe bază de lemn, pentru cel puțin 35 de ani. Domeniul pădure – industrii bazate pe lemn din România fixează 26 milioane tone CO₂ anual, la o valoare de piață de 80 euro/tona CO₂ fixat, echivalează unei contribuții în balanța carbonului din România de până la 2 miliarde de euro anual. România va priva domeniul pădure- industrii bazate pe lemn din România de venituri care să susțină dezvoltarea utilizării lemnului pentru că în România pe domeniul pădurilor totul este obligatoriu prin amenajamente silvice, nu există loc pentru angajamente voluntare pentru respectarea unor standard care să aducă adiționalitate în managementul pădurilor. Totul este obligatoriu! Nimic de certificat ca adiționalitate.

Practic România ratează toate oportunitățile care să susțină ca folosința forestieră a terenurilor să devină atractivă – unica soluție pentru ca proprietarii de terenuri să își dorească să împădurească terenurile disponibile, dintre care în jur de 800.000 ha nu au nici o folosință. Lipsa de atractivitate economică a folosinței forestiere este cauza eșecului tuturor programelor de împădurire – inclusiv a celui derulat în prezent prin PNRR. 

2. Reforme ratate. Blocaje artificiale care afectează administrația silvică și industria lemnului

Grav este că România reușește să pună piedici artificiale industriilor bazate pe lemn din România, industrii care contribuie cu 4,5 % la PIB-ul României prin aport direct, indirect și indus și asigură 300.000 de locuri de muncă. După o scădere de 25 % a producției industriilor bazate pe lemn în 2023, în 2024 aceste industrii stagnează la nivelul de minim atins în 2023.

Anul 2024 este anul cu efect maxim de blocaj în administrarea pădurilor, indus de evaluarea retroactivă de mediu a amenajamentelor silvice. La RNP – Romsilva, din 106 amenajamente aflate în această situație de blocaj la începutul anului, peste 90 dintre ele se aflau încă în procedură de revizuire a evaluării de mediu și în lunile octombrie-noiembrie, conducând la cel mai mic volum de masa lemnoasă pe picior oferit la licitațiile principale din toamna anului 2024 pentru producția anului 2025. În aceste condiții, prețurile resursei de lemn se mențin artificial ridicate, cu 20-30 % peste prețurile pieței europene, continuând să afecteze competitivitatea industriei lemnului.

România face pași într-o implementare fără viziune a Strategiei europene pe biodiversitate. Astfel, Ministerul Mediului a contractat un studiu pentru identificarea suprafețelor care vor fi incluse în zone de protecție strictă , care ar trebui să fie în proporție de minim 10 % din suprafața terestră conform strategiei europene. Într-o primă varianță, s-a propus includerea a 1,7 milioane ha păduri în zone de protecție strictă. În varianta actuală, suprafața de păduri propusă a fi inclusă în ZPS-uri este de 830.000 ha, cu efecte sociale și economice negative ample. Propunerile noastre: protecție strictă în legislația europeană nu este echivalentul non-intervenției din legislația românească! În aplicarea strategiei europene pe biodiversitate ar putea fi incluse în zone de protecție păduri și suprafețe importante pentru biodiversitate, cum sunt zone de protecție de-a lungul cursurilor de apă, pășuni împădurite, jnepenișuri și pășuni alpine, nu păduri cu funcții principale de producție.

Altă provocare de strategie pentru domeniul pădurilor – industriilor bazate pe lemn este eliminarea supra-reglementării legată de certificarea provenienței legale a masei lemnoase. Industria lemnului este un cumpărător de lemn pus deja în piață. Industria lemnului nu este implicată în administrarea pădurilor sau în exploatarea lemnului. România trebuie să construiască un sistem de valorificare a masei lemnoase (pe segmentele de administrare a pădurilor și recoltare a lemnului) care să asigure proveniența legală, respectiv faptul că lemnul provine din limitele legal autorizate și că a fost plătit.

Industria lemnului are nevoie ca atunci când cumpără materiale lemnoase, cu documente legale de proveniență, să nu fie într-o zonă de risc, responsabilizată artificial pentru ceea ce se întâmplă în amonte, în administrarea pădurilor și recoltarea lemnului. Sistemul de valorificare a lemnului trebuie să formeze un tot unitar cu sistemul de pază al pădurilor. În prezent și în proiectul Codului Silvic se păstrează un mecanism de inventariere cu marcă a masei lemnoase evaluate pentru valorificare, un sistem de pază gestionară a pădurilor specific vânzării masei lemnoase pe picior, în timp ce se susține o tranziție accelerată la vânzarea masei lemnoase sub formă fasonată. Sistemul de vânzare a masei lemnoase fasonate funcționează optim într-un ecosistem simplificat, cu evaluare simplificată a masei lemnoase, cu valorificare din depozite, cu separare a activităților de administrare a pădurilor, recoltare a lemnului, transport.

Legată de sistemul de valorificare a masei lemnoase este și problematica trasabilității masei lemnoase, certificarea provenienței legale. În practica europeană, preluată în Regulamentul european EUDR, trasabilitatea provenienței legale se certifică și se urmărește la prima punere pe piață. În România, într-un mod contraproductiv și ineficient, în loc să se urmărească la prima punere pe piață proveniența lemnului din limitele legal autorizate, se urmărește proveniența legală scriptic în timpul transportului și în gestiunea materialelor lemnoase în depozite. În loc să se urmărească de unde se recoltează lemnul la pădure, se urmăresc documente pe fluxul de transport si procesare, ajungându-se să se măsoare același buștean de nenumărate ori, cu pretenție de urmărire în timp real a gestiunii tuturor depozitelor din industria lemnului și fluxul de comercializare. Un sistem complicat și ineficient. De aici și propunerea noastră: dezvoltarea SUMAL cu orientare către prima punere pe piață, ca sistem bază pentru implementarea EUDR.

3. Supra-reglementarea în noul Cod Silvic

Deși a existat o enormă așteptare și speranță de la proiectul Codului Silvic să aducă o simplificare, acesta este și mai complicat, neclar și stufos decât precedentul: are 166 de articole, față de 106 articole precedentul. Va avea nevoie în aplicare de peste 30 de acte normative subsecvente. Nici pentru precedentul Cod Silvic nu s-a reușit să se emită decât mai puțin de 30 % din legislația de aplicare subsecventă. Restul rămâne neaplicabil.

Doar două exemple de suprareglementare.

Primul exemplu. Prin noul Cod Silvic, este introdusă o largă definiție a incompatibilităților pentru personalul silvic care lucrează în orice formă în administrația silvică. Acest personal nu mai poate desfășura nici o activitate legată de silvicultură și exploatări forestiere. Foarte bine. Să se separe apele. Dar cine va mai elabora proiectele de împădurire prin PNRR și cine va mai asigura dirigenția de șantier pentru aceste proiecte? Doar personal silvic autorizat poate elabora aceste proiecte, iar aproape toți proiectanții autorizați lucrează în administrații silvice sau private. Ținta de extindere prin împădurire din PNRR a fost redusă de la 56.000 ha la 26.000 hectare, dar o informație de presă recentă arăta că absorbția este de doar 8 % pe noua țintă, mult redusă. De ce era nevoie de a defini o incompatibilitate pentru personal silvic de a elabora proiecte de împădurire?

Al doilea exemplu. Noul Cod Silvic definește prejudiciului forestier ca suma dintre pagubă și valoarea funcțiilor nerealizate ale pădurii. În acest moment, așa cum a arătat Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii în procesul de avizare al Codului Silvic, se înregistrează 30.000 dosare in rem, cu autor necunoscut. Cvasitotalitatea acestora reprezintă prejudicii de valori insignifiante, de 2-300 lei, pentru cioate găsite în pădure cu ocazia controalelor. Ce va însemna ca cele 30.000 de dosare in rem pentru infracțiuni silvice să fie și purtătoare ale unor funcții de mediu nerealizate, prejudicii a căror recuperare să fie urmărită de ANAF? De la cine? Care vor fi costurile acestei birocrații uriașe și cu ce rezultat? Rezultatul este previzibil. Costuri birocratice uriașe, arierate la primării de care nu vor ști cum să scape, rezultate zero.

Impactul noului Cod Silvic asupra sectorului pădure-industrii bazate pe lemn

Noul Cod Silvic nu aduce soluții la criza profundă care afectează sectorul pădurilor-industriilor bazate pe lemn. Dimpotrivă. Va crea probleme noi. Noul Cod Silvic este o oportunitate ratată, reglementările cu impact negativ vor fi amplificate peste nivelul reglementărilor pozitive, după cum au evaluat 95% dintre respondenții sondajelor derulate în cadrul Comunității Forestierilor – Fordaq, un grup de profesioniști din sector în care se regăsesc peste 18.000 de membri.

Sigur, noul Cod Silvic reglementează accesul liber în păduri. Dar cine nu s-a putut plimba liber prin păduri? Nu ne putem plimba liber prin păduri din cauza urșilor, nu pentru că nu exista reglementare. Vom avea păduri în care prin lege există dreptul de a te plimba, dar prin care nu se plimbă nimeni. Vom avea și mai multă sălbăticie.

Citește și: