Avem sau nu o criză artificială a lemnului în România? Asociația Industriei Lemnului – Prolemn a luat pulsul sectorului printr-un chestionar prin care a cerut feedback-ul profesioniștilor din domeniul pădurilor și industriei lemnului, sondaj susținut și de Asociației Producătorilor de Mobilă din România și distribuit și de Fordaq – Comunitatea Forestierilor, pentru o reprezentativitate cât mai largă.
La chestionar au răspuns 189 de reprezentanți ai unor companii de pe întregul lanț valoric al lemnului, ceea ce face ca rezultatele să aibă un grad ridicat de reprezentativitate pentru întreaga ramură a economiei bazată pe lemn.
Aproximativ jumătate din răspunsuri au venit dinspre industria de prelucrare a lemnului (alte activități decât producția de mobilă), 19,6% din cadrul sectorului de exploatare a lemnului, 15% din industria mobilei și 9% din silvicultură. Au fost reprezentate și companii mari și foarte mari, dar 60% dintre respondenți reprezintă companii cu o cifră de afaceri mai mică de 1 milion de Euro anual. Răspunsurile sunt foarte omogene, varianța acestora este foarte mică după domeniu de activitate principal și dimensiunea companiei, ceea ce dă obiectivitate maximă tendințelor.
Politici publice greșite în plină criză artificială a prețurilor
Întrebările chestionarului au sondat percepția asupra situației din piață, confruntată cu prețuri foarte mari la materialul lemnos, pe întregul lanț. Prețul mediu al lemnului la licitațiile organizate de RNP- Romsilva pentru produse principale (producția anului 2022) a crescut de peste 2,5 ori! Aceste creșteri se transmit deja pe lanțul valoric, până la consumatorul final: prețuri dublate la cheresteaua de rășinoase, creșteri de 60-70% la peleți, prețuri dublate la OSB, 40-50% la PAL, 30-60% la mobilă.
Sondajul AIL – Prolemn a încercat să determine dacă lipsa de materie primă și prețurile enorme sunt determinate de mecanisme economice normale, de raportul dintre cerere și ofertă și tendințele piețelor internaționale, sau sunt un rezultat artificial, efectul politicilor publice și deciziilor administrative care au afectat sectorul în ultima perioadă.
Răspunsurile au fost grăitoare. Aproape 90% dintre respondenți (89,4%) consideră că avem o criză artificială a lemnului în acest moment iar 95,8% cred că direcția politicilor publice pentru sector este greșită!
Trei sferturi dintre respondenți au achiziționat sau exploatat mai puțin lemn decât anul trecut cu mai mult de 10%. Dintre aceștia, jumătate au achiziționat sau exploatat mai puțin cu minim 30%!
Pe întregul lanț valoric, doar 20% dintre respondenți au stocuri normale de materie primă. Îngrijorător este că 55% dintre companiile respondente arată că nivelul redus al stocurilor creează incertitudini cu privire la capacitatea de onorare a contractelor.
Efecte economice și sociale ale crizei
Companiile din sectorul pădure-lemn au în acest moment aproximativ 150.000 de angajați și o cifră cumulată de afaceri de peste 7,1 miliarde de Euro. Contribuția sectorului la formarea PIB este de aproximativ 3,5%, iar prin exporturile de produse cu valoare adăugată extrem de ridicată contribuie cu 3,5 miliarde de Euro net la balanța comercială a României.
Dar criza va afecta acest sector dinamic și vital al economiei, cu efecte dezastruoase în plan social.
Din cauza stocurilor reduse și a dificultăților de aprovizionare cu resursă, aproximativ 61% dintre respondenți au previzionat că vor suferi în viitorul apropiat o reducere semnificativă a producției. Unul din cinci (19% din total) estimează o reducere drastică a activității, cu cel puțin 50%.
Producția redusă va atrage disponibilizări și închideri de unități de producție, care vor afecta comunitățile din zonele dependente de pădure, unele dintre cele mai dezavantajate zone din țară. Peste 80% din respondenți au arătat că vor apela la reducerea personalului pentru a compensa lipsa materiei prime, iar 25% din total previzionează închiderea de capacități de producție (secții, puncte de lucru).
Solicitările sectorului, în ordinea priorităților
Chestionarul a solicitat opinia și în privința măsurilor care se impun pentru depășirea acestui moment de criză. În ordinea preferințelor exprimate de respondenți, cele mai importante măsuri pe care factorii de decizie le pot lua sunt următoarele:
- Ministerul Mediului trebuie să modifice OM 1947/2021 privind procedura de revizuire a amenajamentelor silvice, astfel încât procedura să se aplice pentru viitor și să nu afecteze volumul de masă lemnoasă disponibil în piață (64,6%)
- RNP – Romsilva să ofere masă lemnoasă în piață la nivelul posibilității de recoltă stabilită de amenajamentele silvice (56,1%)
- O finanțare corectă a domeniului pădurilor în Planul Național Strategic, de minim 5%, la nivelul median al alocării din statele europene (50,8%)
În industria lemnului asistăm la o criză artificială de resursă de lemn indusă de politicile publice pentru sectorul forestier greșit direcționate. Criza a început în primăvara anului trecut prin implementarea SUMAL 2.0, s-a amplificat în toamnă sub efectul deciziei de revizuire retroactivă a avizelor de mediu pentru amenajamentele silvice reglementată prin OM 1947/2021 și a devenit dramatică în condițiile unei oferte de masă lemnoasă oferită la licitațiile principale de către RNP – Romsilva redusă cu 40% față de anii anteriori. Industria lemnului nu poate face față unei creșteri artificiale a prețurilor de 2,5 ori pentru resursa de lemn și mai ales lipsei de resursă. Capacitățile de producție se redimensionează la resursa fizic existentă. Am asistat și asistăm la închideri de capacități de producție mari, dar decidenții nu au perceput anvergura crizei. Acest sondaj arată fără echivoc anvergura crizei și măsurile simple care trebuie luate. În final, costurile crizei artificiale de resursă de lemn vor fi plătite de toți consumatorii de produse din lemn – iar aici se regăsește într-un fel sau altul toată populația României, de la consumatorii de lemn de foc, cherestea, ambalaje, materiale de construcții până la mobilă. Dar sunt și costuri sociale ridicate – a se vedea disponibilizările de personal și chiar costuri de mediu care sunt ignorate. Dacă folosim mai puțin lemn, vom folosi mai mult plastic, beton și ciment și vom arde mai mult cărbune, cu efectele bine-cunoscute!