Asociația Industriei de Prelucrare a Lemnului – Prolemn și Grupul pentru Dialog Forestier au organizat marți, 18 noiembrie 2025, o dezbatere online pe tema Balanța Lemnului în România: instrument de analiză strategică pentru sector.
Evenimentul a reunit specialiști în silvicultură, industrie și cercetare, care au analizat datele generate pentru 2023–2024 de platforma Balanța Lemnului – cel mai amplu set de informații operaționale privind fluxurile de masă lemnoasă din România – și au pus în discuție implicațiile lor pentru politici publice, pentru administrarea pădurilor și pentru piața lemnului.
Bogdan Popa, prof. dr. ing. Universitatea Transilvania din Brașov, membru al Grupului pentru Dialog Forestier: „Avem o imagine exhaustivă a modului în care se mișcă lemnul în România.”
Evenimentul online a fost deschis de Bogdan Popa, profesor universitar dr. ing. la Universitatea Transilvania din Brașov și membru al Grupului pentru Dialog Forestier, care a prezentat proiectul „Balanța Lemnului”, rezultat al colaborării dintre GDF și Ministerul Mediului. Popa a subliniat că platforma este construită pe baza a peste 10 milioane de înregistrări SUMAL, prelucrate și organizate astfel încât să permită vizualizări clare ale fluxurilor: exploatare, transport, depozitare, prelucrare, consum și stocuri. „Instrumentul este transparent, public și permite analize pentru orice categorie de utilizator,” a arătat acesta, evidențiind că România dispune acum de un sistem de vizualizare a datelor unic în Europa. Descarcă prezentarea.
Prof. dr. ing. Mihai Daniel Niță: „Trebuie să trecem de la amenajamentul static pe hârtie la un amenajament adaptiv, digital și dinamic.”
Profesorul Mihai Daniel Niță a prezentat una dintre cele mai complexe și îngrijorătoare analize din cadrul evenimentului: evoluția produselor accidentale și presiunea pe silvicultură în zone întinse ale țării. Pornind de la date extrase din Inspectorul Pădurilor, profesorul Niță a arătat că în multe județe montane, peste jumătate din volumul recoltat provine din produse accidentale; suprafețele afectate de uscări și doborâturi de vânt sunt în creștere rapidă; există zone întregi în care „tăierile curente nici măcar nu mai pot începe, pentru că administrațiile sunt sufocate cu produse accidentale.”
El a subliniat că aceste presiuni schimbă radical realitatea de pe teren: „Suntem într-o tranziție climatică în care pădurea se degradează mult mai repede decât putem noi aplica amenajamentele.” Importanța aplicării amenajamentelor se vede prin raportare la primele date statistice la care am avut noi acces, din anii 1920-1930, și vedem o tendință în egalizarea claselor de vârstă și, bineînțeles posibilitatea aplicării principiului de continuitate a recoltelor.
Profesorul Niță a criticat situația în care inginerii silvici sunt nevoiți să întocmească zeci de mii de APV-uri pe proprietăți mici, în afara fondului forestier: „Volumul de birocrație acoperă semnalul — nu mai vedem problema reală, care este degradarea accelerată a pădurilor.”
Nu în ultimul rând, el a explicat că amenajamentele pe 10 sau 20 de ani nu mai corespund realităților ecologice actuale: nu există modele predictive fiabile pe perioade atât de lungi; fenomenele climatice introduc variații rapide și regionale; arborii reacționează diferit în funcție de microclimat. Concluzia sa a fost fermă: „Trebuie să schimbăm paradigma. Amenajamentul nu mai poate fi un document static. Avem nevoie de un sistem adaptiv, conectat permanent la date. Foarte important. Credem că viitorul amenajării este să calculeze și serviciile ecosistemice ca produs real.”
Acad. Ovidiu Badea, INCDS „Marin Drăcea”: „Este momentul să ne uităm altfel la modul în care sunt elaborate amenajamentele silvice.”
Acad. Ovidiu Badea (INCDS „Marin Drăcea”) a întărit concluziile profesorului Niță, adăugând că schimbările climatice compromit validitatea modelelor de evoluție utilizate în amenajarea pădurilor. El a subliniat necesitatea trecerii la un cadru mai flexibil, mai bine fundamentat științific și conectat la date actualizate periodic. Totodată, Badea a anunțat că România este invitată să participe într-un consorțiu european de monitorizare a zonelor vulnerabile, alături de Germania, Franța, Belgia, Olanda și Italia.
Daniel Paul Dima, expert internațional și membru GDF: „Când deschizi Balanța Lemnului, te frapează stocurile — sunt mari și ridică multe întrebări.”
Daniel Paul Dima expert internațional, membru al GDF, a prezentat analiza stocurilor de lemn la nivel național. Concluziile: România are stocuri mari, blocate fie în depozite, fie în piață; piața internă consumă insuficient, în special din cauza crizei din construcții; politicile publice nu valorifică biomasa în mod strategic; restricțiile de export pentru buștean limitează opțiunile operatorilor. „Stocurile mari sunt un simptom al dezechilibrelor din piață și al unor politici nealiniate la realitățile europene, a punctat Dima. „Într-un studiu pe care l-am realizat în ceea ce facem noi în calitate de consultanți în toate țările din Europa Centrală și de Sud-est, începând de la Polonia până la Marea Neagră, România, Bulgaria și toate țările fostei Iugoslavii până la Marea Adriatică, am selectat 5 țări cu care să ne comparăm. Pornind cu anul 2015 ca an de referință, am analizat cum au fluctuat prețurile resursei de lemn la speciile de bază. În România, noi suntem constant mai scumpi și mai instabili. România are cele mai mari amplitudini de variație, cele mai mari cumva derapaje și, într-un sens și într-altul și în prețuri foarte mari, și în prețuri mici. Suntem constant mai scumpi cu 10-30%. Asta clar destabilizează o afacere, poate chiar să o și închidă . Sunt alte țări care sunt foarte, foarte, foarte stabile, din diverse motive, din legislație mai ușoară, din modalități de valorificare, de punere în valoare a lemnului, diferite de ale noastre.”
Adrian Băban, membru al Grupului pentru Dialog Forestier: „Stocurile nu doar că stau prea mult, se și degradează — ceea ce înseamnă pierderi directe.”
Adrian Băban (GDF) a prezentat o analiză detaliată a stocurilor de lemn rămase în parchete, subliniind faptul că în numeroase zone se acumulează cantități semnificative de material lemnos care nu este valorificat la timp. Aceste volume, marcate inițial pentru exploatare, nu ajung întotdeauna să fie extrase în totalitate, ceea ce creează un decalaj constant între ceea ce este planificat și ceea ce se realizează efectiv în teren.
El a evidențiat și dificultățile cu care se confruntă unii operatori în finalizarea lucrărilor, fie din lipsă de resurse, fie din cauza condițiilor dificile de acces sau a suprasolicitării capacităților tehnice. În plus, o parte a acestor blocaje provine din lipsa unei planificări corelate între administratori și operatorii economici, ceea ce face ca anumite parchete să rămână nefinalizate perioade îndelungate. În opinia sa, Balanța Lemnului oferă pentru prima dată posibilitatea de a identifica clar aceste blocaje și de a fundamenta intervenții rapide, eficiente și bine direcționate.
Liviu Nichiforel, conferențiar universitar dr. ing. Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava: „Analiza trebuie să pornească de la datele furnizate de minister și de la realitatea din teren.”
Conferențiarul Liviu Nichiforel (Universitatea Suceava) a prezentat o sinteză asupra datelor privind tăierile, proprietățile forestiere și structura vârstelor arboretelor. Nichiforel a atras atenția asupra diferențelor mari dintre proprietăți și zone geografice; tendințelor de creștere a stocurilor în teren; dificultăților de aplicare a amenajamentelor în zone puternic afectate de uscări; nevoii urgente de indicatori clari ai stării pădurii și ai economiei forestiere. „Trebuie să pornim de la date solide și să înțelegem modul real în care funcționează fluxurile de lemn, a concluzionat acesta. „Vedem că suntem într-o medie de 2,62 mc/an/ hectar, ceea ce argumentează ce s-a spus până acum. Da, vorbim de tăieri selective de volume foarte mici, care se recoltează la hectar prin această silvicultură apropiată de natură, legat de care colegii mei care au făcut analiza economică au interpretat-o și din perspectiva costurilor ridicate pentru acest gen de silvicultură. Dacă e să ne uităm la volumul legal intrat în piață, suntem undeva într-o pondere a tăierilor comparativ cu creșterea pădurilor în zona de 31-35%, ca raport al recoltei față de creștere curentă. Eu am făcut acest exercițiu doar pentru rărituri, unde chiar mă interesează dacă aceste rărituri se fac sau nu cu intensitatea normată, cu intensitatea reglementată și vedem că dacă e să ne uităm la clasa de vârstă 40-60 de ani, aceste lucrări s-ar face la un volum mediu al pădurii de 320-340 mc/ha. Noi extragem în medie doar 21 de metri cubi la hectar, ceea ce mă duce la o intensitate de 6-7 %, adică o intensitate foarte slabă.”
Cătălin Tobescu, președintele Asociației Industriei Lemnului – Prolemn: „Pădurea și industria lemnului reprezintă un întreg. Sunt o parte a soluției pentru economia verde.”
Cătălin Tobescu, președintele AIL – Prolemn, a prezentat situația critică a sectorului: industria lemnului suferă scăderi consecutive de producție și decapitalizare, în timp ce silvicultura devine „o silvicultură de avarie” – suprafața pădurilor crește, dar recoltarea scade, iar lemnul provine tot mai mult din zone afectate de uscări și calamități, blocate de suprareglementare.
Fenomenul de uscare a pădurilor, amplificat de secetă, atacuri de insecte și blocaje administrative, a fost evidențiat ca prioritate urgentă. Exemplele din Parcul Național Apuseni (România) și Harz (Germania) demonstrează că absența intervenției duce la dezastre ecologice – emiterea carbonului, prăbușirea biodiversității și transformarea pădurilor în „cimitire forestiere”. În același timp, a atras atenția asupra lipsei unei politici naționale pentru tranziția energetică pe bază de biomasă și absența unei industrii de celuloză capabile să absoarbă lemnul de calitate inferioară. „Trebuie să privim pădurea și industria lemnului ca pe un ecosistem comun. Dacă nu funcționează împreună, pierdem din valoare, din competitivitate și din soluțiile pentru climă, prin afectarea sănătății pădurilor.”
Președintele Prolemn a prezentat oportunități concrete: utilizarea lemnului în construcții prin program național, valorificarea deșeurilor în cogenerare producție energie termică și electrică, dezvoltarea pieței interne a peleților (în loc de export), reorganizarea Romsilva și reforma Codului Silvic. Concluzia: este nevoie de „o viziune nouă”, bazată pe o strategie pădure-industrii bazate pe lemn, care să pună în valoare potențialul pădurii și industriei lemnului ca soluții pentru tranziția verde.
Emil Iugan, Silvania Internațional: „Eu vorbesc în calitate de o persoană care am lucrat în domeniu mulți ani, cunosc sectorul pentru că am înființat printre primele firme private de exploatare și industrializare a lemnului în luna iunie 1990, o întreprindere mică, firmă activă și în prezent, cunosc sistemul. Vă spun eu ce-i în pădure, lemn de foc, mai ales de rășinos, abandonat în toate pârâiele și parchetele, pe suprafețe mari de păduri din țară, lemn care ar putea fi folosit pentru mobilă folosit ca lemn de foc la gospodăriile populației, fag de de rulaj, paltin, chiar și frasin pentru că nu-l mai cumpără nimeni că industria e în dificultate. Cantități imense de biomasă care putrezește, o resursă enormă care se irosește. O criză artificială a resursei de lemn, care duce la prețuri nesustenabile iar toate acestea și altele duc la scăderea activității sectorului sănătos, atât din exploatare cât și din industrializare. Să vă pregătiți cu date dezastruoase pe anul 2025, lovitura fatală va fi în anul viitor, dacă nu să iau măsuri. Încă două puncte de vedere cu privire la uscarea pădurilor în zone protejate, ca să rezolvăm schimbați denumirea prin lege nu zone protejate, zone neprotejate pentru că în zona protejată ar trebui să vedem modele de gospodărire a pădurilor României, dar vedem dezastru și-și spune și pădure protejată. Ba mai mult, vin ONG-iștii și ne spun să mărim suprafețele. Să ajunge la peste jumătate din suprafețele de pădure a României în păduri protejate, uscate, dezastruoase.”
Concluzii generale
Dezbaterea a arătat că România dispune de un instrument puternic de analiză — Balanța Lemnului, care evidențiază problemele; uscarea pădurilor, creșterea ponderii produsele accidentale și birocrația ridică presiuni enorme asupra sectorului; este necesară o nouă abordare a amenajamentelor silvice, politici coerente și o integrare firească a industriei lemnului în strategia națională pentru economia verde.