Alături de membrii Asociației, au participat reprezentanți ai Guvernului României, ai Parlamentului și ai autorităților din domeniu, ai asociațiilor din sector, din mediul academic și de cercetare.

În cadrul conferinței, împreună cu factorii de decizie instituționali, au fost analizate modalități de creștere a valorii adăugate, a impactului economic și social al utilizării resursei de lemn în produse ale industriei lemnului, care transformă această resursă regenerabilă în dezvoltare economică, bunăstare pentru comunităţi şi contribuție la decarbonare pentru un mediu înconjurător sănătos.

O temă centrală a dezbaterilor a fost proiectul noului Cod Silvic, aflat în curs de elaborare. Ne-am bucurat de prezența reprezentanților tuturor instituțiilor academice și de cercetare implicate în acest proces (Academia de Științe Agricole și Silvice, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură, facultățile de silvicultură ale Universităților din Brașov și Suceava).

Regăsiți mai jos o sinteză a evenimentului.

Produsele din lemn sunt un omagiu adus naturii

Lemnul este principala resursă regenerabilă a României, baza unei bioeconomii emergente, dar cu potențial enorm, atât în plan economic și social, cât și de mediu. În orizontul țintelor europene în raport cu criza climatică, lemnul poate fi aliatul nostru principal – îl putem folosi pentru a înlocui plastic, oțel, beton, combustibili fosili și așa mai departe. Toate acestea au o amprentă de mediu mult mai mare, iar pentru cei care își apleacă atenția asupra bioeconomiei bazate pe resurse forestiere este de neînțeles de ce tranziția către lemn pentru construcții, bunuri de larg consum și producția de energie întârzie în continuare.

Mai ales că țara noastră are un potențial verde enorm, unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.

Impactul economic, social și de mediu al sectorului pădure-lemn

Potrivit unui studiu PwC publicat în septembrie 2022, activitățile economice bazate pe resursa de lemn contribuie în prezent 4,5% la PIB, sau 9,86 miliarde de Euro anual și susțin peste 330.000 de locuri de muncă prin efectele directe, indirecte și induse. Totodată, impactul sectorului pădure-lemn în combaterea schimbărilor climatice este anual echivalentul a peste 50 de tone CO₂ reținute sau evitate a fi emise prin efectele de substituție.

Stocul de masă lemnoasă pe picior în pădurile României este de 2,3 miliarde metri cubi iar suprafața pădurilor este în creștere.

Iar sectorul pădure-lemn are poate cel mai mare factor de multiplicare pe lanțul valoric: fiecare metru cub de lemn prelucrat aduce aproximativ 750 de Euro în cifra de afaceri a operatorilor economici din sector, dintre care aproximativ 250 de Euro ajung venituri la bugetul de stat. Astfel, contribuția directă, indirectă și indusă la bugetul de stat a întregului sector este de 3 miliarde de Euro anual.

În ciuda acestor fundamente solide, ultimii ani au însemnat pentru sector o perioadă extrem de dificilă.

Conform indicilor producției industriale publicați de INS pentru luna februarie 2023, producția in industria lemnului se situează la un nivel de 69.2 % în februarie 2023 față de februarie 2022. A fost a șasea lună consecutivă de scădere a producției, iar trendul reducerii de activitate în industria lemnului continuă.

Indicii prețurilor producției industriale publicați de INS arată în domeniul prelucrării lemnului o creștere a prețurilor de 40,88% în ianuarie 2022 față de ianuarie 2021 și o continuare a creșterii prețurilor în 2023, chiar dacă se pornește de la o bază atât de ridicată, cu o creștere de 19,87% în ianuarie 2023 față de ianuarie 2022. Efectul compus al creșterii prețurilor produselor din lemn este de aproape 70% pentru perioada ianuarie 2021-ianuarie 2023, creșteri care situează acest domeniu de activitate în topul inflației din România.

Reglementare europeană vs implementare românească

În prezentarea sa, Cătălin Tobescu, președintele AIL – Prolemn, a insistat pe diferența de abordare între reglementările europene și implementarea „românească” a acestora.

În cadrul Regulamentului UE 995/2010 (EUTR), viziunea europeană privind proveniența legală și trasabilitatea înseamnă focus pe prima punere pe piață: lemnul să provină din limitele legal autorizate si să fie plătit. Principiile fundamentale sunt:

• Să nu se degradeze pădurea – preluat și în noul regulament Deforestation free.
• Due diligence propriu al operatorilor economici: colectare de informații, evaluare de risc, diminuare de risc.
• Neimplicare în latura comercială.

Implementarea „românească” înseamnă urmărirea materiale lemnoase dincolo de prima punere pe piață – reglementare APV, aviz, recepție, diferențe, supralungimi, traseu GPS, fotografii, evaluatori atestați, indici și coeficienți de cubaj tehnic, densități, gestiune depozit.

De unde această situație?

În luna aprilie 2023, AIL – Prolemn a invitat reprezentanții sectorului să răspundă la un chestionar privind situația actuală. Au răspuns 146 de persoane, reprezentând agenți economici care activează în silvicultură, prelucrarea primară a lemnului, fabricarea mobilei, dar și din instituții și autorități publice sau ONG-uri.

88% dintre respondenți sunt de părere că sectorul traversează o perioadă de criză, generată de o combinație de factori cu potențial letal:

• Prețurile prea mari pentru sortimentele industriale de lemn și volumul redus al ofertei.
• Costurile de producție din ce în ce mai ridicate, ca urmare a creșterii prețurilor tuturor inputurilor (utilități, forță de muncă, materie primă).
• Reducerea cererii agregate pe piața internă și internațională.

Acest cumul de factori a generat o furtună perfectă, care a oprit deja o treime din producția industrială și a ridicat prețurile cu aproape 70% în ultimii doi ani.

Poate cel mai clar indicator a fost criza lemnului de foc din sezonul rece 2022-2023. În contextul lipsei de resursă și a prețurilor necompetitive pe piața internă, OUG 134/2022 prin care prețurile lemnului de foc au fost plafonate a generat imediat penurie în piață, a creat condiții pentru comerț ilicit într-un domeniu vulnerabil, a dus la o recrudescență a tăierilor ilegale pentru asigurarea confortului termic al populației – peste 3,5 milioane de gospodării depind de lemn pentru încălzire în România.

Paradoxul românesc: producem de trei ori cât consumăm, dar ne confruntăm cu sărăcie energetică.

Jumătate din gospodării depind de lemnul de foc și nu au alternative – de 30 de ani se vehiculează soluții bazate pe gaze naturale sau, mai nou, alte surse regenerabile, dar investițiile în comunitățile rurale lipsesc aproape cu desăvârșire.

Rezultatul este utilizarea lemnului fără eficiență energetică, în sobe tradiționale. Lemnul este adesea prea verde și depozitat în condiții improprii. Se consumă cantități mari cu pierderi uriașe.

Piața este extrem de distorsionată. În România se produc 600.000 de tone de peleți anual, iar consumul intern este de aproximativ 200.000 de tone. Cu toate acestea, măsurile artificiale de plafonare din toamna anului trecut au determinat o criză de aprovizionare fără precedent.

Criza din industria lemnului este plătită în final de populație – nu doar prin prețurile mărite la produse, ci și prin frig.

Deficitul cronic de resursă este la originea crizelor succesive

Deși țara noastră are păduri sănătoase și bine gospodărite, cu o creștere constantă a suprafețelor împădurite și cea mai mare creștere anuală a volumului de lemn pe hectar din Europa, recolta de lemn ne situează pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, așa cum arată același studiu PwC menționat mai sus.

Atât din fondul forestier proprietate a statului cât și de pe micile proprietăți de păduri recoltăm mult mai puțin lemn decât am putea face.

Posibilitatea la nivel național este de cel puțin 25-26 de milioane de metri cubi anual, dar recolta se plasează în jurul cifrei de 19 milioane de metri cubi.

Sunt blocaje administrative care îngreunează accesul proprietarilor de păduri la uzufructul proprietății lor, sunt decizii ale executivului care afectează activitatea, avem tranziția la lemn fasonat care se desfășoară cu mare încetineală. Principalul administrator de păduri, RNP – Romsilva, a redus volumul de masă lemnoasă pus pe piață față de posibilitatea stabilită de amenajamentele silvice, iar prețurile de pornire la licitațiile RNP nu respectă prețurile de referință – au ajuns la un maxim istoric, cu o creștere de 150% față de 2022 și de aproape 280% față de 2021.

De aceea, prețurile din România sunt extrem de necompetitive raportat la piața europeană: bușteanul de gater de fag în Franța, sortat și livrat în fabrică, are un preț de 80 – 85 de Euro/mc, același preț cu cel achiziționat pe picior în România, volum brut, înainte de a fi exploatat și sortat. Bușteanul de gater de fag sortat are prețuri de peste 120 de Euro/mc.

Aceste prețuri enorme și lipsa lemnului acolo unde este mare nevoie de el nu doar fac industria românească mai puțin competitivă, ci anulează eforturile de combatere a tăierilor ilegale prin susținerea unei piețe pentru comerțul ilicit cu lemn.

Lemnul tăiat ilegal ajunge să fie vândut local, pe distanțe scurte, ca lemn de foc. Documentele de proveniență sunt folosite pentru legalizarea lemnului ilicit, care ajunge să contamineze lanțurile de aprovizionare prin amestecarea lemnului în depozite.

Industria lemnului este de cele mai multe ori un cumpărător terțiar – nu face și activitatea de exploatare a lemnului. Deși în majoritatea covârșitoare a cazurilor este un cumpărător de bună credință, care implementează sisteme due diligence puternice și face eforturi pentru conformare mai mult decât prevede legislația, produsele românești poartă stigmatul lemnului ilegal. Absolut nemeritat.

Combaterea tăierilor ilegale în lumina regulamentului european Deforestation-Free Products

De aceea, industria susține reașezarea luptei împotriva tăierilor ilegale pe principiile europene, stabilite și prin nou-aprobatul regulament Deforestation-Free Products, care va fi aplicabil din anul 2024. Aceste principii au stat la baza concluziilor recentului eveniment organizat sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”: activitatea umană nu trebuie să degradeze pădurea, dar latura comercială trebuie să rămână neafectată, iar operatorii economici să-și întărească sistemele due diligence cu ajutorul sistemelor de trasabilitate robuste și eficiente, care colectează informații, evaluează riscurile și permit dezvoltarea de măsuri pentru diminuarea acestora.

În prezent, în ciuda unui lung proces de dezvoltare din 2008 până în prezent (cu SUMAL 1.0, Radarul Pădurilor în 2014, Inspectorul Pădurilor in 2016, SUMAL 2.0 în 2021), sistemul SUMAL nu valorifică volumul uriaș de informații colectate printr-un sistem de alerte / evaluare de risc, ceea ce afectează eficiența activităților de combatere a tăierilor ilegale.

Suprareglementarea, prin urmărirea materialelor lemnoase nu doar ca proveniență, ci gestionar-comercială mult dincolo de prima punere pe piață a acestora (în comerț, prelucrarea primară și industria mobilei), a indus costuri administrative și blocaje pe acest circuit valoric și a blocat resursele de control în sarcini birocratice.

Dezvoltarea sistemului SUMAL trebuie să continue pe principiile reglementărilor europene, ca bază a unui sistem de due diligence la prima punere pe piață a masei lemnoase.

Proiectul noului Cod Silvic în dezbatere publică

În urma unui proces consultativ cu membrii AIL – Prolemn și parteneri academici, universitari și de pe întregul lanț valoric al lemnului, în cadrul dezbaterilor au fost prezentate și discutate mai multe principii pe care industria le dorește incluse în actul normativ fundamental al sectorului.

Astfel, trebuie incluse principii de gestionare durabilă pe întregul lanț valoric al lemnului:

• principiul utilizării în cascadă a resursei de lemn,
• principiul valorificării superioare a lemnului
• principii de economie circulară,
• promovarea eficienței energetice a utilizării resursei.

Strategia pădure-industrii bazate pe lemn trebuie să se concentreze pe valorificarea superioară a resursei de lemn, gospodărirea pădurilor trebuie să urmărească sporirea valorii adăugate și a beneficiilor sociale, economice, de mediu și pentru biodiversitate.

Sectorul are nevoie de un cadru de stabilitate, asigurat prin reglementare dar și prin acțiuni excutive, de exemplu atribuirea rolului de regulator al pieței lemnului pentru RNP – Romsilva.

Pentru asigurarea necesarului de resursă atât pentru populație cât și pentru producția industrială, reprezentanții au cerut simplificarea accesului la resursa de lemn pe micile proprietăți din fondul forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier național și creșterea recoltei sustenabile la nivelul posibilității stabilite prin amenajamente.

În același timp, România are nevoie de trasabilitate eficientă: SUMAL care să facă urmărirea la prima punere pe piață, cu evaluare de risc și orientarea controlului pe zone de risc prin module de alertă.

Propunerile pot fi consultate accesând acest document.

Invitați din partea tuturor instituțiilor științifice și de cercetare implicate în elaborarea acestui proiect legislativ fundamental (Academia de Științe Agricole și Silvice, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură, facultățile de silvicultură ale Universităților din Brașov și Suceava) au luat cuvântul pentru a discuta propunerile venite din partea industriei.

Viziunea 2030: 10 ținte pentru sectorul pădure – industrii bazate pe lemn

1. Pădurile gestionate durabil reprezintă baza bioeconomiei.
2. O mobilizare crescută, sustenabilă a resursei de masă lemnoasă.
3. Susținerea creșterii economice durabile. Produse din lemn pentru un mediu curat și sănătos.
4. Susținerea comunităților locale, a economiei zonei rurale, locuri de muncă sigure și atractive, legătura între zonele rurale și urbane.
5. Mediu sănătos, impact vital în combaterea schimbărilor climatice.
6. Materiale de construcții regenerabile pentru o viață mai sănătoasă.
7. Energie regenerabilă pentru societate.
8. Mai multă valoare adăugată prin servicii ecosistemice, altele decât lemnul.
9. Către ZERO deșeuri: economie circulară.
10. Diversificarea tehnologiilor și logisticii de producție.

Citește și: